h1

Ipocrizie si snobism

21/05/2009

Asa m-am saturat de ipocritii din jurul meu.Care cred ca daca ti-au oferit ceva negru sub unghie le esti dator pe viata.

Sa ma bip in ei oameni.Daca ajuta pe cineva sa o faca din placere nu ca sa te cumpere cu un pumn de graunte.Ori ma cred prost ,ori sunt considerat prost:P

Daca mi-a facut cineva un bine sa nu se astepte sa fiu cumparat pe viata.

Stiu sa joc dar jocul meu este sa imi ating un scop, daca nu exista il creez.Daca sunt ajutat , daca consider ca e ok o sa ajut.Multi confunda liberalismul cu snobismul.Sunt termeni total diferiti.Un snob se va bate cu caramida in piept cat de mult a facut si cat de sus e el dar isi creaza o aura de aroganta proprie.

Asteptarile mele de la oameni sunt mari mai ales atunci cand cred in ei, dar dezamagirile pe masura asteptarilor.Entuziasmul crinism se cam stinge lasand loc doar unui gol de aer.Din ce in ce mai mult umplut cu duzi.

Jocul murdar al politicii ma cam murdareste si pe mine ca sunt in hora lui.

Imi amintesc de copilasul de acum 5 ani care a batut la portile partidului insetat de a schimba ceva.De a duce mai departe conceptele si ideile mele.

Am ajuns dupa 5 ani sa ma uit in urma si sa vad ca viata m-a schimbat, greutatile si necazurile uneori cotidiene ,m-au maturizat.Dar in suflet am acel copilas care vrea sa iasa, dar microclimatul nu e prielnic pentru el si se va sfarma.Sunt momente cand iti vine sa renunti dar nu pot sa fac asta.Ma alimentez zilnic din politica sunt un maniac al jocului politic.Dar uneori e bine sa mai si respiri sa nu obosesti…Din pacate nu mai am timp prea mult la dispozitie asa ca sper sa termin cursa macar pana la jumatate….

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: